Prăjituri cu esență de rom

Nu știu de ce și cu ce ocazie mi-am amintit azi de prăjituri cu esență de rom. Nu am mai făcut de ceva timp prăjituri cu esență de rom și nu îmi amintesc neapărat să fi mâncat multe când eram mică să zic că e o nostalgie care m-a pălit, căci prăjiturile la noi erau cu alte ingrediente, mai mult vanilie și ciocolată, multe vișine și alte creme, cu bezea.

Cel mai mult cred că îmi amintesc de tortul de bezea cu ciocolată care se făcea pentru ziua mamei și cum torturile de bezea cu ciocolată de la cofetării nu se vor compara niciodată cu cel făcut în casă. Poate e acel gram de drag și grijă care vine la pachet când ții la cineva și faci ceva special pentru o anume zi din an.

Altfel, am o nostalgie maximă pentru cum erau lucrurile înainte, simple și la obiect, cu o tentă sepia a fotografiilor din albume și cutiile în care nu mai e loc, găsite pe balcon la bunica când în sfârșit ne-am hotărât să organizăm tot acolo și să hotărâm ce dăm și ce păstrăm. Desfacerea unei vieți la mix cu mai multe pe care le-a atins, colindând printre amintiri, gânduri, emoții și intenții cu care s-a luat câte ceva care apoi a făcut parte din viața cuiva, un cadou primit de o aniversare, Crăciun, Paște sau vreo călătorie te face să realizezi că, la un moment dat, pe cât de mult vrei să păstrezi lângă tine trecutul încă cald, e inevitabil să fii nevoit să îi dai drumul, nu la rece, ci cu știința că vremurile nu se mai aduc înapoi, dar că le ții în tine și trăiești cu ele. Uneori e de ajuns, alteori nu. Desprinderea de trecut doare, continuând să îți amintești cu drag, știind că anii trec pentru tine la fel de mult cum pentru alții s-au oprit și e doar o încercare a ființei umane de a se ține de un lanț pendulând între trecut, prezent și viitor cu iz de eternitate în trecere.

Prăjiturile cu rom care nu prea au ornat torturile cu ciocolată și vișine, dar au mers uneori cu noi pe munte în ciocolata clasică pe care n-am mai gustat-o de ceva ani, dar care știu că mai este. Unele lucruri par că ar dăinui mereu, chiar și după ce tu nu vei mai fi să le guști, păstrând totuși aroma în spirit, a unui pământ vizitat alene, printre știuleți de porumb plutitor vara, auzind foșnetul făcut de frunzele tăioase în briza unui cer prea senin care nu anunță ploaie. E doar arșiță și tu ești copil.

Gârla se scaldă în continuare printre dealuri și câmpii cu alte sunete de copii, alte generații binevoitoare în a trăi încă o respirație și încă una și încă una pe când tu te plimbi, adult fiind, pe ulița copilăriei pentru a te regăsi, pentru a te pierde de sunetele orașului prea alarmant în trecerea timpului, inexorabil legat de viață și de moarte, la viață speri, la moarte nu te gândești, nu linii paralele, ci o îmbârligătură de ambele ca un lanț uitat într-o cutie cu bijuterii de mulți ani, încurcat în sine care suferă de lipsă de atenție.

Furnicile își construiesc un sat. Mușuroiul se ridică măreț pe coastă, printre mărăcini, nici nu ne gândeam la căpușe când eram mici, știam doar de purici și erau mulți pe pisici, pisici pe care nu aveam voie să le primim în casă, dar nici în brațe, căci puricii s-ar fi cocoțat peste tot pe noi și chiar dacă nu ne țineam de pisici, se țineau ele de noi și puricii erau mici și mulți pe trupurile noastre firave și fradege de copii, jucându-ne cu broaștele în iazul din fundul grădinii de unde se auzeau noaptea sunete de baltă întrerupte de mișcarea libelulelor care nu aveau somn.

Cireșii se unduiau cu vântul și luna părea portocalie spre sângerie și ne speria când ne uitam printre zăbrelele ferestrei după ce auzeam povești cu vârcolaci pe prispa casei de la străbunici. Nici casa veche nu mai e și nici străbunicii, dar ne amintim de ei, nu din fotografii, ci din fragmente de stare ale emoțiilor asociate cu experiențe cu ei, în suflet.

La unele lucruri te gândești mai mult, la altele deloc, la altele prea mult. Pe unii oameni îi uiți, de alții îți amintești prea mult, pe alții ai vrea să îi ștergi din amintiri.

Și viața merge-nainte, căci înapoi nu mai are cum să se desfășoare decât sub imperioasa ta lucrare de a afla sfârșitul ducându-te la început.

Asta este o scriere despre prăjituri cu rom, copilărie și furnici.