O ceașcă de ceai aburindă, uitată pe masă,
Picurii ploii lovind ferestrele casei
Îmi amintesc că exist.
Încep să mă mișc, rotind cheița
Existenței mele uitate în timp
Și totuși, aici.
Prăfuite perdele acoperă cerul
De un albastru deschis spre violet
În bătaia apusului.
Oare cât o fi ora,
Oare cât o fi trecut
De când exist?
Glosarul cu termeni folosiți
Pentru a exprima viața
Îmi lipsește.
Am amuțit
În zorii zilei de ieri, de azi și de aici,
Fără mâine.
Valiza e împachetată în hârtie maro
Cu o fundă roșie, așteptând
Mișcarea păsărilor în zbor.
Mă uit la cer, le văd urmele
Lăsate printre nori,
Ale păsărilor.
Aud cum bate ceasul cu pendul
Din hol și încep să mă mișc.
E vremea să cobor.
Las ceaiul unde e, aburind, în ceașca
De porțelan alb cu albastru
Pentru a trece, diafan, prin fereastra
Deschisă spre cer,
Închisă morții,
Deschisă vieții
Infinitul e aici, printre noi,
Eternitatea e doar o clipă și nu e,
A timpului explicat de fizică.
Pășesc printre nori, apoi printre stele,
Lăsând în urmă muritori,
Salutând infinitul cu zei nemuritori.
I am but a dreamer 